Un comerciant online din România a intrat, în ultimele 13 luni, sub incidența a două obligații tehnice noi, cu termene la un an distanță și cu aceeași metodă de verificare. Prima, Legea nr. 232/2022, aplicabilă sectorului privat din 28 iunie 2025, cere accesibilitate web conform standardului WCAG 2.1 nivel AA. A doua, OUG nr. 18/2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 236 din 26 martie 2026 și aplicabilă din 19 iunie 2026, cere o funcție digitală de retragere din contract, integrată în interfața magazinului.
Cele două se discută separat, în articole separate, de obicei cu furnizori separați. Ceea ce e o risipă de buget, pentru că obiectul intervenției tehnice se suprapune în proporție semnificativă.
Un formular de retragere care nu poate fi parcurs cu tasta Tab pică pe amândouă simultan. Un buton fără nume accesibil, la fel. Un mesaj de eroare afișat vizual cu roșu, dar neanunțat de cititorul de ecran, produce o neconformitate pe accesibilitate web și un flux de retragere netestat pe OUG 18/2026. Aceeași linie de cod, două probleme juridice diferite.
De ce metoda de verificare contează mai mult decât textul legii
Schimbarea reală din 2025 și 2026 nu ține de conținutul obligațiilor, ci de felul în care se controlează respectarea lor. Până acum, o verificare pe protecția consumatorului însemna, în mare parte, lectura documentelor publicate pe site: termeni și condiții, politică de retur, politică de confidențialitate. Un magazin cu texte juridice bine redactate trecea de majoritatea controalelor formale, indiferent de cum se comporta interfața.
Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor verifică acum funcționarea mecanismului de retragere prin accesarea site-ului ca vizitator obișnuit și, în anumite situații, prin plasarea de comenzi de test. Se urmărește dacă butonul de retragere există, dacă rămâne vizibil pe toată durata perioadei de 14 zile calendaristice, dacă formularul se trimite efectiv și dacă emailul de confirmare ajunge la destinatar.
Aceeași logică se aplică și pe accesibilitate web. Declarația de accesibilitate publicată pe site nu este dovada conformității, ci descrierea unei situații care se verifică independent, prin navigare cu tastatura și prin testare cu tehnologii asistive precum NVDA sau VoiceOver.
Consecința pentru un manager de magazin online e neplăcută, dar clară. Documentele juridice actualizate de un avocat rezolvă o parte din expunere. Restul se rezolvă în cod, iar codul se verifică prin parcurgerea fluxului real, nu prin citirea unui contract.
Ce cere concret funcția digitală de retragere
OUG 18/2026 transpune Directiva (UE) 2023/2673, adoptată la nivel european pentru a elimina practicile prin care comercianții îngreunează intenționat renunțarea la o comandă. România a adoptat ordonanța sub formă de urgență, inclusiv în contextul unei proceduri de infringement deschise pentru netranspunerea la termen a directivei.
Termenul de retragere nu se modifică. Rămâne 14 zile calendaristice de la primirea produsului, iar consumatorul nu are obligația să își motiveze decizia. Ambele prevederi existau deja în OUG 34/2014. Se schimbă exclusiv canalul prin care se exercită dreptul.
Elementele cerute sunt patru. O funcție etichetată clar, de tipul „Retrageți-vă din contract aici", vizibilă permanent pe durata perioadei de retragere. Un formular digital care identifică clientul, comanda și produsele vizate, completabil online, fără descărcare și printare. Un buton explicit de confirmare a intenției, care face acțiunea neechivocă. O confirmare automată transmisă pe suport durabil, de regulă email, cu conținutul cererii, data și ora transmiterii.
Formularul PDF poate rămâne disponibil ca opțiune suplimentară pentru clienții care îl preferă. Nu mai poate fi singura cale de exercitare a dreptului de retragere, iar condiționarea exclusivă de el este exact practica pe care directiva europeană a vizat-o.
Detaliul care scapă cel mai des la implementare ține de momentul de la care curge termenul. Butonul trebuie afișat 14 zile de la livrarea confirmată, nu de la plasarea comenzii. Un magazin cu termen de livrare de cinci zile care leagă afișarea de data comenzii ascunde funcția exact în perioada în care clientul are nevoie de ea.
Ce cere Legea 232/2022 pentru aceleași magazine
Legea nr. 232/2022 transpune Actul European privind Accesibilitatea, respectiv Directiva (UE) 2019/882, și se adresează companiilor private care oferă comerț electronic, servicii bancare pentru consumatori, transport de călători, comunicații electronice sau alte servicii digitale către consumatori din Uniunea Europeană. Locul de înregistrare al firmei nu contează, contează piața pe care vinde.
Standardul tehnic de referință este WCAG 2.1 nivel AA, preluat prin standardul european EN 301 549, la care legea face trimitere directă. Criteriile sunt măsurabile, nu orientative: contrast de minimum 4,5:1 pentru text normal, navigare completă de la tastatură, indicator de focus vizibil, etichete asociate programatic pentru fiecare câmp de formular, nume și rol corecte pentru fiecare element interactiv.
Confuzia frecventă în piață e între Legea 232/2022 și OUG 112/2018, aprobată prin Legea 90/2019. A doua reglementează exclusiv sectorul public, adică primării, spitale, universități și alte instituții finanțate din fonduri publice. Cele două coexistă și vizează categorii diferite de entități, iar citarea legii greșite într-o declarație de accesibilitate este o eroare pe care o vedem regulat, inclusiv la firme care au plătit pentru consultanță.
Există o exceptare prevăzută în EAA pentru microîntreprinderile care prestează servicii, definite prin criteriul sub 10 angajați și cifră de afaceri anuală sub 2 milioane de euro. Nu se aplică automat în toate situațiile, nu acoperă producătorii de produse și nu înlătură obligațiile contractuale față de un client B2B care cere conformitate ca precondiție de colaborare.
Ce arată auditurile pe site-urile reale
Raportul anual WebAIM Million, care analizează automat paginile principale a un milion de site-uri, a găsit în ediția din 2024 erori WCAG detectabile pe 95,9% dintre pagini, cu o medie de aproximativ 57 de erori per pagină. Distribuția problemelor e stabilă de la an la an și e dominată de defecte ieftine de reparat.
Textul cu contrast insuficient apare pe peste 80% dintre pagini analizate. Imaginile fără text alternativ și linkurile care conțin doar o pictogramă, fără nume accesibil, apar pe aproximativ jumătate. Câmpurile de formular fără etichetă asociată completează lista scurtă a problemelor recurente.
Ce nu apare în statisticile automate, dar apare constant în auditurile manuale, este eliminarea indicatorului de focus din CSS pentru că nu se potrivea estetic cu designul. Rezultatul e un site prin care un utilizator de tastatură navighează fără să vadă unde se află. Al doilea defect manual frecvent: erorile de validare afișate vizual, dar neanunțate de tehnologiile asistive, pentru că lipsește asocierea programatică. Comanda eșuează în tăcere, iar în analytics apare doar ca abandon de coș.
Pe partea de retragere, defectul silențios cel mai costisitor e altul. Formularul funcționează, cererea se salvează în baza de date, dar emailul de confirmare nu pleacă niciodată, din cauza unei configurări greșite de SPF sau DKIM ori a unei chei API expirate la furnizorul de email tranzacțional. Nimeni nu observă până când un client reclamă. Testarea end to end, într-un inbox real, nu într-un mediu de test cu capturare locală, e singura metodă de validare.
Ce costă și ce nu costă remedierea
Nimeni nu publică prețuri pe subiectul acesta, iar orice estimare pornește de la volumul de erori identificate. Structura efortului se împarte însă în două categorii cu costuri complet diferite, iar distincția e utilă la construirea unui buget.
Corecțiile de conținut sunt ieftine. Text alternativ pentru imagini, ierarhie corectă a titlurilor, etichete de formular, denumiri descriptive pentru linkuri: toate se pot rezolva de o persoană din echipa clientului, după o instruire de câteva ore, dacă platforma permite editarea acestor elemente fără intervenție în cod.
Corecțiile structurale sunt scumpe și cer dezvoltator. Componente interactive construite ca elemente generice fără rol accesibil, modale care nu captează focusul, meniuri care nu răspund la tasta Enter, validări care afișează erori vizual fără să le anunțe programatic. Pe partea de retragere, integrarea formularului cu sistemul de comenzi și cu serviciul de email tranzacțional intră în aceeași categorie.
Retestarea după remediere nu e opțională. Un audit fără verificare finală produce o listă de recomandări, nu o dovadă de conformitate, iar diferența contează în cazul unui control.
Argumentul de arhitectură, spus fără entuziasm
Efortul de remediere depinde masiv de tehnologia pe care rulează magazinul. Pe o platformă cu ecosistem de plugin-uri și temă comercială, corecțiile structurale se lovesc de o problemă de proprietate: nu poți modifica sursa temei fără să pierzi modificările la prima actualizare, iar autorul extensiei poate abandona proiectul fără preaviz. Am întâlnit magazine care au cumpărat o extensie de retur în 2024 și au descoperit în 2026 că nu mai fusese actualizată de peste un an.
Pe o platformă construită pe măsură, unde codul aparține clientului, funcția digitală de retragere se integrează direct în fluxul de comenzi existent, iar corecțiile de accesibilitate web se aplică în componentele proprii, fără strat intermediar. Diferența nu e ideologică. E o diferență de cost de mentenanță, măsurabilă la fiecare actualizare.
WebSimplu, brand operat de Dualvalcost Solution SRL, construiește magazine online și site-uri fără WordPress , pe arhitectură Astro pentru frontend și Laravel pentru panoul de administrare, cu codul sursă predat integral clientului la finalul proiectului. Abordarea nu rezolvă automat conformitatea, pentru că nicio arhitectură nu o face, dar elimină stratul de dependențe terțe care transformă o corecție de o oră într-un proiect de două săptămâni.
Pe zona de conformitate, echipa livrează audituri care acoperă simultan criteriile WCAG 2.1 AA din Legea 232/2022 și cele cinci elemente tehnice cerute de OUG 18/2026, cu raport de remediere prioritizat. Detalii despre metodologie și livrabile sunt disponibile pe pagina dedicată de accesibilitate web și conformitate.
Ce poate face un manager în următoarea oră
Testul propriu costă zero și dă un răspuns util. Deschide magazinul într-o fereastră privată, plasează o comandă de test și încearcă să o retragi ca un client obișnuit, cronometrând. Dacă ieșirea din contract durează mai mult decât intrarea în el, ai identificat problema fără să plătești pe nimeni.
Al doilea test, la fel de rapid: navighează pagina de produs și coșul folosind exclusiv tasta Tab, fără mouse. Dacă nu vezi unde se află focusul sau dacă nu poți ajunge la butonul de adăugare în coș, criteriile de accesibilitate web nu sunt îndeplinite, iar rezultatul e reproductibil de oricine, inclusiv de un inspector.
Ce rezultă din cele două teste nu e un audit. E o indicație despre unde se află magazinul, suficientă pentru a decide dacă subiectul merită buget în trimestrul următor sau poate fi amânat.
Un ultim element pentru cine lucrează cu furnizori externi: cere ca verificarea să fie documentată cu capturi de ecran datate și cu logul de livrare al emailului de confirmare. Documentația respectivă devine dovada de diligență în cazul unui control, iar diligența demonstrată contează la individualizarea unei sancțiuni contravenționale. Un raport fără dovezi verificabile are aceeași valoare probatorie ca o declarație pe propria răspundere.